joi, 13 iunie 2013

Biblioteca Publica Ghioroiu

Biblioteca Publică Ghioroiu

Adresa: Comuna Ghioroiu, sat Ghioroiu
Tel.: 0250/769003(07)
Fax: 0250769007






Adresa: Caminul Cultural Ghioroiu, judetul Valcea,cod 247215

Com.Ghioroiu, sat Ghioroiu, nr.112

Telefon primarie: 0250769003

Fax primarie: 0250769007

Zona: rurala, inconjurata de dealuri cu altitudine joasa.
Biblioteca functioneaza: in cadrul Caminului Cultural Ghioroiu (la sediul central) intr-un spatiu special amenajat in suprafata de 50 mp si in fosta Scoala Generala cu clasele I-IV Stirbesti (la filiala) intr-un spatiu in suprafata de 48 mp.
Deserveste o populatie de: 1917 locuitori
Media anuala de utilizatori: 293
Numar unitati traditionale de biblioteca detinute (carti): 20.875
Computer: 1 (unu)
Conexiune internet: nu (perspective)
Orar de functionare:
luni, marti, joi, vineri- 8-16- sediu central; joi- 12-16 teren;
miercuri – 8-16 Filiala Stirbesti
Istoricul Bibliotecii Ghioroiu
O data cu aparitia cartilor in limba romana, acestea apar si pe teritoriul localitatii la preoti si invatatori, ori la oameni mai de seama, stiutori de carte, care isi permiteau sa cumpere si sa imprumute carti. Preotii si dupa 1838, invatatorii, incep sa-si adune cartile necesare in colectii.
Prima biblioteca consemnata pe raza localitatii dateaza din anul 1913- Biblioteca Parohiala Ghioroiu – care avea un numar de 156 volume.
Pentru prima data folcloristul Marin D Nitu consemneaza infiintarea pe raza localitatii Ghioroiu a Caminului Cultural “Solidaritatea” si a Bibliotecii Comunale. Astfel, in anul 1948, la initiativa invatatorilor Mateescu Aurelian si Mateescu Elisabeta, a fost infiintata prima biblioteca comunala din localitate, actuala Bibliotecea Publica Locala Ghioroiu, care avea sediul in localul Scolii Primare Ghioroiu si se afla in subordinea Caminului Cultural “Solidaritatea”, infiintat in anul 1937, sub conducerea aceluiasi invatator.
Se pare, insa, ca aceasta data nu are baze temeinice, deoarece, in procesul verbal de infiintare a Caminului Cultural “Mircea cel Mare” din comuna Ghioroiu, judetul Valcea, incheiat la data de 24 ianuarie 1939 (act original ce se afla in posesia bibliotectii), se prevedea “alegerea persoanelor cari sa indeplineasca functiunile de: Presedinte, 2 vice-presedinti, Secretar, Bibliotecar si Casier potrivit art.22 din Statutului caminului nostru cultural”, ca bibliotecar a fost ales Gheorghe I Popescu, invatator definitiv. Caminul va purta numele de “Mircea cel Mare” pana in 1940 cand se reorganizeaza conducerea si preia numele de “Solidaritatea”. Nu exista proces verbal sau alte documente care sa ateste data exacta a infiintarii bibliotecii (aceste informatii fiind culese atat de la localnici cat si de la prima bibliotecara, Mateescu Elisabeta si din Monografia comunei Ghiooroiu, autor prof.Pasol Ion, Editura Conphys Rm.Valcea, 2001.
La infiintare, fondul de carte, aproximativ 700 volume, s-a constituit din unele mici donatii facute de preotii si invatatorii din comuna (preotii Pretorian si Radulescu si de invatatorii Gubandru si Mateescu) si prin achizitie de carte.
In anul 1963, data primei inregistrari operate in primul registru de inventar al bibliotecii, fiind 18.08.1963, au fost inregistrate 1963 volume.
In anul 1975 existau in cadrul bibliotecii aproximativ 10.000 volume, iar la sfarsitul anului 2000, in urma tuturor inventarierilor si casarilor efectuate in tot acest timp, biblioteca detinea 6.209 volume.
In prezent, Biblioteca Ghioroiu, biblioteca publica de tip enciclopedic, cu acces liber la raft, detine un numar de 20.875 publicatii si carti, structurate pe urmatoarele domenii de activitate: generalitati, stiinta si cunoastere in general, filosofie, religie, stiinte sociale, stiinte exacte, medicina, tehnica, agricultura, arta, literatura romana, literatura universala, literatura pentru copii, istorie, geografie, documente puse la dispozitia utilizatorilor atat la domiciliu cat si in salile de lectura prevazute cu un numar de 24 locuri.
Biblioteca nu a avut local propriu, functionand in diferite spatii: intre 1948-1954 in cancelaria Scolii Primare Ghioroiu, din 1954 pana in 1975 in casa preotului Ilie Radulescu, 1975-1986 in doua camere langa primarie, 1986-2003 in cadrul Scolii Generale cu clasele I-VIII Ghioroiu, 2003-2007 in vechiul local al Primariei Ghioroiu, din 13 august 2007 pana in prezent intr-un imobil special amenjat in cadrul Caminului Cultural Ghioroiu.
De-a lungul timpului, biblioteca a functionat aproape in permanenta cu bibliotecar dupa cum urmeaza:
-    1948-1954 Mateescu Elisabeta
-    1954-1964 Maniceanu Gheorghe
-    1964-1975 Zarioiu Ana
-    1975-1980 Stefan Ilie si Stefan Georgeta
-    1980- 1983 Pasol Ion
-    1983-1986 Radulescu Nicolita
-    1986-1990 Luta Ilinca
-    1990-1998 Luta Cristina
-    1998-1.12.2000 post vacant
-    1.12.2000- pana in prezent, Predescu Iosiv.
In anul 2009, biblioteca a fost frecventata de 320 utilizatori, a eliberat 3.823 documente de biblioteca, frecventa anuala fiind de 2.912 vizite si a desfasurat 13 evenimente culturale.

Bibliotecar: Iosiv Predescu
 Anul nasterii: 1974
Data incadrarii ca bibliotecar: 1.12.2000
Profesia de baza: bibliotecar
Cursuri de biblioteconomie: da
Alte specializari: Tehnician cadastru, cursuri operator PC
Abilitati utilizare I.T.: da
-------------------------------------------------------------------------------------------------

Informatii despre localitatea Ghioroiu
Cadrul istoric al localitatii
Desi dovezi despre existenta locuitorilor pe aceste meleaguri sunt mult mai vechi, numele asezarii Ghioroiu apare pentru prima data atestat in documente la 1581 cand Mihnea voda, domnul Tarii Romanesti, da un hrisov “mosnenirilor din Ghioroiu”.
Prima si cea mai veche atestare documentara a acestor meleaguri este cea a satului Stirbesti, sat component al comunei Ghioroiu, la 6 februarie 1580. Iata continutul acestui document: “… si iarasi sa-i fie jupanului Dragomir Vornic, cu Oana la Paciovaliste, toata partea Stancai, fiica lui Dragomir Pistruiu pentru ca a cumparat-o de la Stanca si de la fiicele ei pentru 6000 asprii gata. Si iarasi sa-i fie suszisului dregatorul domnie mele jupan Gragomir Vornic oana la pociovaliste, toata partea lui Vlad Pistruiu din Stirbesti, oricat se va alege de pretutindeni cu vecinii din sat si cu helestee de peste, tot hotarul pentru ca a cumpart-o de la Draghici, fiul lui Vlad Pistruiul din Stirbesti, oricat se va alege de pretutindeni cu vecinii in sat pentru 400 asprii gata”.
Cel mai vechi document de infiintare al satului Cazanesti semnat de Alexandru al II-lea Mircea (1571), precum si alte documente, cel emis la 1597 in timpul domniei lui Mihai Viteazul in care este atestat satul Stirbesti si cel semnat de Radu Voievod, domn al Tarii Romanesti la 1613 in care este mentionat satul Fierasti, dovedesc existenta unei populatii si a unei asezari stabile pe aceste meleaguri.
Conform dictionarului geografic al judetului Valcea editat de C.Alessandrescu in 1893 la Tipografia Thomas Bazilescu-Bucuresti, comuna ia fiinta in 1588 din 3 mari familii: Ruptasu, Magureanu si Predoescu. Comuna este condusa de Sfatul satesc pana la 1 aprilie 1864 cand domnitorul Cuza da legea de infiintare a primariilor in fiecare localitate. Totusi, documente sunt putine. Aceasta se explica prin faptul ca locuitorii au fost mosneni care si-au vazut linistiti de viata, de munca si de necazurile lor.
De asemenea, numele de Ghioroiu nu l-am mai gasit pana acum la alta localitate, ceea ce ne face sa credem ca este unica comuna cu acest nume din tara.
Cat priveste originea numelui, specialistii nu au ajuns la o concluzie certa, existand mai multe ipoteze.
Invatatorul Bazilescu, care are o origine veche de neam boieresc, a intocmit in anul 1910 Monografia comunei Talpasu ( judetul Dolj) in care, vorbind depre comunele vecine, arata ca numele de Ghioroiu ar proveni de la un boier Ghersoiu, care a trait in secolul al XIX-lea in aceste locuri.
Profesorul Seclaman de la Universitatea din Bucuresti considera insa ca o asemenea transformare din Ghersoiu este prea drastica, fiind imposibila modificarea intr-un timp atat de scurt.
Profesorul Teodorescu Constantin din satul Stirbesti leaga numele comunei de o legenda despre pasarile ghionoaie.
Mai aproape de adevar pare sa fie profesorul Popescu Ilie din satul Ghioroiu care asociaza numele Gheoroiu de slavonescul Gheroi, care, prin traducere, inseamna eroi. Nume de origine slava sunt mai multe pe raza localitatii: Baloi, Jivu, Dobretu, etc.ceea ce ne face sa dam credit suplimentar acestei ipoteze. Exista in acest sens si o justificare legata de toponimul “Pradatorul” unde s-au dat lupte intre localnici si dusmanii straini care pradau localitatea. Localnicii, iesind invingatori, au devenit eroi.
Mai sunt si alte pareri care se refera la faptul ca numele Ghioroiu ar avea originea de la oameni hoti, buni de gheare, gherosi, gheroi, care se ascundeau prin codrii seculari, fiind feriti de poterele ce-i urmareau.
O alta parere se refera la o familie influenta Ghere, care a disparut in secolul trecut, localitatea purtandu-i numele.
Pozitia geografica
Teritoriul localitatii se afla situat in Podisul Getic si anume in subunitatea Dealurilor Getice in partea de Sud a Dealurilor Oltetului, linia Pitesti – Vedea—Dragasani- Balcesti – Melinesti- Filiasi- Gura Motrului- Simian, care desparte partea nordica sau inalta a podisului de cea sudica sau joasa.
Asezata in sud-vestul judetului Valcea, la aproximativ 100 km de resedinta, comuna se invecineaza cu urmatoarele localitati:
-    in Nord si Est se invecineaza cu sate ce aprtin comunei Zatreni ( satele Mecea, Valeni, Zatreni)
-    in Est cu comuna Lacusteni, judetul Valcea
-    in Sud si Sud-Est se invecineaza cu satele Irimesti, Otetelisu, Ulicioiu si Poieni ce apartin orasului Balcesti
-    in Sud-Vest cu satele comunei Bulzesti (Prejoiu si Fratila), judetul Dolj
-    in Vest cu satele comunei Farcasu, judetul Dolj (Golumbu, Talpasu si Soceni)
-    la Nord-Vest cu satele comunei Danciulesti, judetul Gorj ( Danciulesti si Pirvulesti).
Arealul comunei se afla cuprins intre paralela de 44 grade, 38 minute, 3 secunde si cea de 44 grade, 45 minute, 17 secunde latitudine nordica , punctul cel mai de sud fiind hotarul dintre satul Cazanesti (de Ghioroiu) si Otetelisu (de Balcesti), iar cel mai de nord la locul numit “Tufa Deasa”.
De asemenea, in longitudine, localitatea este cuprinsa intre meridianul de 23 grade, 45 minute, 30 secunde si cel de 23 grade, 54 minute, 2 secunde longitudine estica.Punctul cel mai de rasarit este dat de Valea Oltetului, iar cel mai de vest de Dealul Betejanu.
In concluzie, comuna Ghioroiu se intinde in latitudine 7 minute si 14 secunde, iar in longitudine pe 8 minute si 32 secunde.
Suprafata comunei
Localitatea Ghioroiou apartine si a apartinut totdeauna judetului Valcea. Desi face granita cu judetele Dolj si Gorj si se afla in apropiere de limita de Nord a judetului Olt, nu a fost niciodata arondata acestora.
De-a lungul anilor, Ghioroiu a functionat ca localitate de sine statatoare. Pana in 1899, comuna Ghioroiu a fost alcatuita dintr-un sat Ghioroiu cu cele doua mahalale: Ghioroiu de Sus (de la primarie pana la hotarul cu Poienarii) si Ghioroiu de Jos (de la primarie, hotar fiind stejarul din centrul localitatii, pana la hotarul cu satul Herasti, comuna Stirbesti).
Actuala configuratie este schimbata fata de cea initiala, ea fiind rezultatul unificarii celor 3 foste comune: Ghioroiu, Stirbesti si Poienari.
De la 21 iulie 2000, suprafata administrativa a localitatii este de 75,17 kmp, iar populatia de 1917 locuitori, cu o densitate de 26, 3 locuitori/kmp.
Pe categorii de folosinta, suprafata localitatii este structurata astfel: paduri-2848,66 ha, arabil- 2966,49 ha, pasuni – 1328,96 ha , fanete – 18,25 ha, vii- 39,62 ha, livezi- 231,88 ha, curti constructii- 123,63 ha, neproductiv- 21,54 ha, ape- 82,74 ha, drumuri- 63,61 ha.
Satele componente ale comunei, incepand de la Nord la Sud sunt: Mierea, Poienari, Ghioroiu, Herasti, Stirbesti si Cazanesti.
In componenta satului Ghioroiu intra si catunele Delureni, Pestenita si Vlaicusei, iar in componenta satului Stirbesti fac parte si catunele Dealul Nucului si Chituci.
Relieful
Comuna Ghioroiu se incadreaza intre Dealurile Oltetului (sau Piemontul Oltetului) ocupand o pozitie aproximativ egala, centrala in cadrul Piemontului Getic si se evidentiaza prin lipsa apelor subterane de mica adancime.
Dealurile comunei se caracterizeaza printr-un aspect colinar, cu inaltimi cuprinse intre 200 m in Valea Pesenei, in sud la Cismea si 352 m in Dealul Micului in nord. Alte altitudini absolute in comuna sunt: 303 m in Dealul Viilor, 350 m in Dealul Scurta si 318,7 m in Dealul Dobretu.
Ca supratafa, ponderea principala o detine podul de deal cu altitudini medii intre 290 m si 352 m.
Pe locul secund se situeaza versantii inclinati sub diferite unghiuri pe care se afla pasuni si paduri de stejari, ceran, garnita, ulm, alun sau plantatii de pomi frctiferi si vita de vie.
Valea Pesenei este asimetrica, matura, cu lunca relativ mica.
Reteaua hidrografica
Este alcatuita din cursuri cu apa permanenta.
Raul Oltet – formeaza hotarul dintre Ghioroiu si satul Irimesti ce apartine orasului Balcesti pe o lungimne de 3 km. Latimea acestuia variaza intre 20-60 m si are o adancime medie de 0,5 m, ajungand in timpul ploilor la 1,5 m, iar primavara, in timpul revarsarilor, la 2-3 m.
Paraul Peseana –apa si valea au cea mai mare importanta in viata locuitorilor. Se formeaza in nordul comunei acolo unde se bifurca Dealul Muierii si Dealul Oltetului si se alimenteaza din izvoare si curgerile de apa din precipitatii. Sporadic, in timpul ploilor, se alimenteaza din vaile Micu, Mierea, Scurta, Stramba, Maluroasa, Pestenita, Giurica. Acesti afluenti au lungimi variabile, intre 12 km Pestenita, 7 km Stramba, 1-3 km ceilalti afluenti. Cursul Pesenei este in general drept, cu mici coturi. Directia de curgere este de Nord-Sud, cu o usoara inclinare spre Sud-Est. Debitul este instabil, suprafata bazinului are 92 km, iar lungimea cursului de 30 km. Paraul Peseana se varsa in raul Oltet pe partea dreapta, fiind cel mai important afluent pe aceasta parte (dupa Gemartaluiu). Despre Peseana (de Ghioroiu), primele atestari apar in Hrisovul Mihnei Voda din anul 1581 dat mosnenilor din Ghioroiu la Hotarnicie in care se arata: “… si peste Peseana in valceaua cu piatra si drept pe valcea in deal in copacii infierati si de acolo peste Caramida” ( Folescu- Satele de pe Vealea Pesenei, Bucuresti, 1997).
Pe raza comunei Ghioroiu, in Nord-Vestul satelor Poienari si Mierea se formeaza doua parauri: Gemartaluiu si Dobretu.Gemartaluiu este mai lung decat Dobretu cu 3 km. Dobretu se varsa in Gemartalui la Nord de Bals iar Gemartaluiu se varsa in Oltet dupa ce a patruns pe teritoriul orasului Bals.
Clima
Comuna Ghioroiu se regaseste in regiunea climatica de deal in subtipul climatului inaltimilor extracarpatice cu nuanta spre continentalism.
Temperatura medie a anului depaseste de regula 10 grade Celsius, valorile lunare confirmand existenta unui climat mai bland; maximele din timpul verii atingand valori de 36 grade Celsius, iar minimele din timpul iernii – 25 grade Celsius. Durata mijlocie a zilelor fara inghet este de 200-210 zile.
Circulatia maselor de aer se face din Vest si Sud-Vest, fiind un aer umed si caldut iarna si secetos vara, ele fiind retinute de dealurile ce inconjoara localitatea, asigurand o clima blanda. Actiunea Crivatului este scazuta in aceasta zona. Nebulozitatea anuala este cuprinsa intre 1,6si 1,9. Precipitatiile sub forma solida sau lichida cad diferentiat in timpul anului in 100-120 zile; 90-100 zile in timpul verii, iar in sezonul rece in 20-30 zile, grosimea stratului de zapada ajungand de la 15-20 cm la 3 m( februarie 1954). Temperaturi maxime inregistrate in iunie 2000- +43 grade Celsius ( la umbra), temperaturi minime inregistrate la 30 ianuarie 1964 – 30 grade Celsius.
Vegetatia
Structura actuala a vegeatiei este consecinta directa a conditiilor climatice temperate, a unei umiditati moderate si a unei temeperaturi medii anuale de 8-9 grade Celsius, un accentuat contrast intre vara si iarna. Aceasta se reflecta in mod evident atat prin ceea ce priveste arealul discontinuu si inegal cat si componenta subetajului gorunului. Gorunetele alcatuiesc in general pasuni ce imbraca versantii si platourile din teritoriu. Teritoriul comunei se afla in zona forestiera, subzona stejarului. In cadrul vegetatiei forestiere, rolul dominant il au urmatoarele specii: garnitele, gorunul, cerul (ceranul), stejarul. Dintre speciile diseminate aminitim: carpenul, ulmul, jugastrul, artarul.
Fauna
Este rezultatul interferentei reliefului, climei si vegetatiei, precum si al asezarii geografice. Datorita mobilitatii mari, alaturi de fauna locala, se intersecteaza fauna de munte precum si cea de stepa si silvostepa.
Fauna de uscat intalnita in cadrul padurilor de foioase este alcatuita din pasari (de interes vanatoresc si folositoare padurilor), mamifere si insecte. Pasarile se clasifica in 3 categorii: pasari sedentare, pasari migratoare si pasari ieratice. Din categoria pasarilor de inters vanatoresc, cea mai larga raspandire o au urmatoarele specii: prepelitele, cocorii, sitarii, porumbelul gurelat, porumbelul de scorbura, turturica si ratele salbatice. Sunt si pasari care produc pagube : corbul, cioara, cotofana. Dintre pasarile folositoare care distrug insecte daunatoare, enumeram : pitigoiul, graurul, presura aurie, cinteza, pitulicea, pupaza, mierla, cucuveaua.
Datorita conditiilor favorabile de hrana, adapost si liniste din mediul forestier numarul mamiferelor este mare. Amintim urmatoarele specii ce apartin atat padurilor montane cat si stepei si silvostepei: vulpea, navastuica, dihorul, jderul, viezurele, lupul, mistretul, capriorul si veverita.
Frecventa padurilor cu bogatia relativa a stratului ierbos creeaza conditii favorabile pentru vietuirea soparlei de camp, a gusterului si a sarpelui de casa. Pe malul apelor si in unele botai se gasesc batracieni, broaste, brotacei, salamandre.
Fauna ihtiologica este reprezenta de mai multe specii de pesti: nisiparnita, mreana, cleanul, albisoara, carasul si alti pesti.
Bisericile
In secolul al XV-lea, in apropierea hotarului dintre Poienari si Zatreni, in zona numita Chilia Mica si Chilia Mare, se aflau chilii de calugari care retragandu-se din fata atacurilor turcilor si tatarilor, s-au stabilit in Valea Micului la 5-6 km spre Est unde si-au construit un schit asezat intr-o depresiune mica, bine izolata, care a functionat pana la 1735 cand nu mai apare in documente fiind probabil cumparat de boierii zatreni.
Extrasul din anuarul Episcopiei Ramnicului si Noului Severin din anul 1906, pagina 365, referitor la schitul de la Poienari, a fost comunicat de protoereul cu raportul 255 din 1901. Printre altele, in acest raport, gasim scris pomelnicul jupanelui Dumitrie Poenariu ceea ce ne face sa credem ca in judetul Valcea, Episcopia a avut un schit la Poienari, care trebuie sa fie ctitoria boierilor Poienari.
Cea mai veche biserica, a fost cea din satul Mierea, mica si neincapatoare, cu hramul Sfintii ingeri Mihail si Gavril, construita cu osandia lui Radoi Borleanu si Popa Nicolae la 1560 (Ion Popescu Cilieni –Biserici, targuri si sate din judetul Valcea, 1941 si C.Alessandrescu – Dictionarul geografic al judetului Valcea, 1893).
In 1825, pe acelasi loc, se rezideste o alta biserica de catre preotii Nitu Vladimirescu, Serban Nica si Serban Ion cu sprijinul enoriasului Tanase din Craiova, cu blagoslovenia Sfintiei sale Neofit, episcop al Ramnicului, in zilele luminatului domn Alexandru Ghica-Voda- conform pisaniei.
Biserica- monument istoric si de arta care are bijuterii decorative din timpul doamnei Chiajna - care a fost reparata capital in anul 1884, a functionat pana in anul 1934 cand in satul Poienari a fost zidita din temelie o noua biserica tot cu hramul Sfintii Mihail si Gavril de catre preotul Pretorian si redata cultului in anul 1991 de fiul ctitorului Ioan Pretorian.
S-a pastrat pictura initial facuta de pictorul Ilie Dumitrescu din Costesti, Valcea.
Biserica parohiala Cazanesti cu hramul Intrarea in biserica a Maicii Domnului a fost construita in anul 1750 de Popa Ioan Calugarul si Cazan Calugarul cu feciorii lui. Biserica a fost reparata de mai multe ori, insa, in urma cutremurului din anul 1977, a fost distrusa complet. Pe locul vechii biserici, preotul Dumitrescu Dumitru zideste o alta biserica care va fi finalizata si redata cultului in curand.
Biserica parohiala din Stirbesti cu hramul Cuvioasa Paraschiva, construita in anul 1784, din zid, de catre Nicolae Popa, Marin Iovanescu cu feciorii, Popa Radu, Popa Ion si Diaconu Matei. S-a recladit in 1837-1838 si a fost reparata in 1896. Refacuta si repictata intre 1941-1947, iar ultima reparatie capitala a avut loc in 2004.
Biserica parohiala Ghioroiu cu hramul Sfintii Voievozi, construita din lemn in 1786 si din zid de caramida in 1859-1863. Renovata in anul 1959; reparata si resfintita pe 18 octombrie 2009 de preotul paroh Lixandra Iulian.
Biserica Herasti, filiala a Parohiei Stirbesti, construita in anul 1791, din lemn, iar in anul 1920 din zid si lemn, pictata in 1921, reparata capital in 2007-2008.
Biserica din Ghioroiu cu hramul Sfantul Nicolae, filiala a Parohiei Poienari. Constructia din caramida, temelie de caramida si acoperita cu sita, a inceput in anul 1860 pe locul alteia mai vechi si s-a sfintit la 8 noimebrie 1861. Iata ce spune Pisania: “Aceasta sfanta si dumnezeiasca biserica cu hramul Sfantului Nicolae, ce a fost din lemn veche si acum s-a preinoit din zid cu blagoslovenia Prea Sfantului Episcop Calinic al Ramnicului, noului Severin, in zilele prealuminatului nostru domn Alexandru Ioan Cuza cu indemanarea si osardia Ion Popa Fota, sotia sa Dumitrana, Constantin Barbu, Ion Vasile ereu, Maria ereita, Ilie ereu, Rada ereita, Stefan Radu, Maria Constantin, Tudor Ion, ctitorii sfantului locas”.
Scolile
O data cu aparitia societatii romanesti apare si invatamantul. Desi in aceasta zona a fost o viata continua, invatamantul si scoala ca forma de organizare a invatamantului, apare mai tarziu. La Ghioroiu, in satul Poienari, exista cateva motive care ne fac sa credem ca la inceput au aparut unele scoli neorganizate. Astfel, la Poienari, a existat boierul Gioanne Pojenarul (Ion Poenaru) care devine boier hotarnic, ceea ca inseamna ca stia carte. De asemenea, acest lucru este intarit si de existenta in aceste locuri, in secolele XV-XVII, a schiturilor si a unor calugari care stiau sa scrie si sa citeasca greaca, latina, romana. Apoi, sa nu uitam ca Petrache Poenaru are descendentii din Poenari. El este fiul preotului Constantin (Dinca) Poenaru si al Smarandei (Manda) Otetelisanu. Bazele scolii sunt puse tocmai de acest desecendent. Ca urmare a aplicarii regulamentului Organic la 1831 ( care prevedea invatamantul pentru ambele sexe), scoala devine institutie de stat, iar in 1835 Legea de organizare a Seminariilor prevedea unele dispozitii privind deschiderea unor scoli satesti. Asadar, in 1838 apar primele 3 scoli, in fiecare comuna cate o scoala, in case particulare si in conditii improprii de functionare (Poenari, Ghioroiu si Stirbesti).
La Scoala Poenari in 1838 a fost invatator Sandu Ciortescu, acesta renunta si la 6 februarie 1939 este invatator Badea Manulescu, fiu de birnic din Poenari. In timpul revolutiei de la 1848, scolile se intrerup si isi reiau activitatea cu mare greutate. Prin ordinul 1928 din 1857 camerele unde functionau scolile din Ghioroiu si Poenari sunt propuse pentru reaparatii. In anul 1862 cursurile incep cu invatatorul Constantin Florescu la scolile din Poenari si Ghioroiu, in continuare la Poenari gasim ca invatator pe Ignat Pretorian care era si preot (1894-1914). Pana in 1920 scoala de la Poenari a functionat in case particulare. Incepand cu acest an scoala functioneaza in local propriu. In anul 1950 se construieste un local spatios cu doua Sali de clasa si cancelarie. In anul 1964 incepe constructia actualului local, un local nou, cu patru sali de clasa, laborator, cancelarie, holuri, etc. unde isi desfasoara in prezent activitatea un singur post de invatator si unul de educator.
Scoala Ghioroiu
La inceputul secolului al XIX-lea, functiona la Benesti o scoala pregatitoare de invatatori. In anul 1836, in catalogul de la Benesti , apare Simulescu Ilie (15 ani) si Simulescu Florea ( 10 ani) din Ghioroiu care se pregateau pentru candidati de invatatori. Elevii pregatiti la Benesti devin, cu aprobarea Scolii Nationale din Ramnic, invatatori. Astfel apare primul invatator din Ghioroiu, Ilie Simulescu, caruia ii urmeaza Nicolae Voiculescu, Contsnatin Florescu, Ignat Pretorian si altii. Scoala infiintata in anul 1838 in casa particulara se muta in anul 1862 in primul local de scoala construit din lemn. In 1920, pe pamantul bisericii se construieste prima scoala de zid din localitate, actualul camin cultural, in cadrul caruia functioneaza si Biblioteca Publica Ghioroiu. Datorita cresterii numarului de elevi, in anul 1950, se construieste un alt local de scoala alaturi de caminul cultural. In anul 1964 ia fiinta Scoala Generala. Actualul local al Scolii cu clasele I-VIII Ghioroiu, local modern cu etaj, cu laboratoare, sala de sport si alte utilitati a fost construit in anul 1972 si reparat capital in 2007.
Scoala Stirbesti se infiinteaza tot la 1838 avand ca invatator pe Ilie Simulescu, insa la infiintare scoala a functionat in satul Cazanesti intr-un local construit de Calugarul Cazan si primea elevi si de la Fratila  (com.Bulzesti, jud.Dolj). Dupa degradarea acestuia, scoala se reconstruieste la Herasti, iar dupa primul razboi mondial scoala se construieste un nou local la Stirbesti. Vechiul local construit din zid a dainuit pana in 1992 cand, datorita degradarii a fost demolat. Scoala actuala din Stirbesti a fost construita dupa 1961, in prezent functionand cu un invatator si un educator.
Camine culturale
Activitatea culturala desfasurata sub diferite forme atat de utila omului a existat si va exista totdeauna. In trecut, perpetuarea folclorului, a frumosului, a culturii in general se facea prin hora satului, prin sezatori sau prin intalniri de diferite genuri in cadrul caminelor culturale. La nivelul localitatii sunt 3 camine culturale infiintate astfel:
Caminul Cultural Stirbesti s-a infiintat in 1930. Caminul nu avea local propriu, dar isi desfasura activitatea intr-una din salile de clasa pe o scena amenajata. Documentele caminului, care era condus de catre un cadru didactic( Marin D Nitu, Stefanescu Marin, Teodorescu Constantin si Teodorescu Stefan) erau pastrate in cancelaria scolii. In anul 1972, prin activitatea deosebita desfasurata de Dumitra Traian- primarul localitatii- se construieste propriul local al caminului cultural. Datorita decaderii activitatii culturale, dupa 1990, caminul se degradeaza foarte mult. Cu toate acestea, in anul 2007 se lanseaza initiativa de refacere capitala a caminului, lucrare finalizata in noiembrie 2009.
Caminul Cultural Ghioroiu
In fosta comuna Ghioroiu, caminul cultural se infiinteaza ca institutie in anul 1937 sub denumirea de “Solidaritatea”, conform Fisei comunei Ghioroiu- Marin D Nitu. Intr-o perioada de efervescenta, de transformari culturale, la 24 ianuarie 1939, fruntasi ai comunei ( prelati, invatatori, functionari si intreprinzatori) se intrunesc, se organizeaza pentru alegerea organului de conducere al caminului cultural (de aceasta data, caminul cultural apare sub denumirea de “Mircea cel Mare”): presedinte, vicepresedinte, secretar, bibliotecar, casier. Caminul isi intemeiaza activitatea pe baza unui statut al Fundatiei Culturale Ghioroiu. Caminul are ca directori pe: Diaconu Constantin, Mateescu Aurelian, Popescu Ilie, Pasol Ion, Teodorescu Iosif, Filip Alexandru. Dupa 1990, activitatea culturala decade. Caminul si-a desfasurat activitatea in cadrul localului de scoala construit in anul 1920 si transformat in camin cultural dupa anul 1950. In perioada 2005-2006, datorita degradarii, este reparat capital, urmand ca din 13 august 2007, in incinta caminului cultural, intr-un spatiu special amenajat sa-si desfasoare activitatea si biblioteca publica. Caminul nu are conducere proprie si isi desfasoara activitatea sporadic, cu ocazia anumitor evenimente culturale locale.
Caminul Cultural Poienari ce a deservit fosta comuna Poienari ( satele Poienari si Mierea) s-a infiintat in anul 1940 din initiativa invatatorului Gubandru Ilie si l-a avut ca director pe invatatorul Zugravu Constantin cu activitate de aproape 30 de ani. Activitatea caminului a avut o amploare mare in perioada 1950-1970. Intre 1970-1989 activitatea culturala este dirijata catre caminul cultural de centru, Ghioroiu.
Dispensare
Pana la primul razboi mondial, de cei bolnavi se ocupau oamenii (barbati si femei) in varsta care acumulasera o oarecare experienta. Nu erau excluse nici vrajitoriile. Dupa razboi apar sporadic sanitarii care se lasasera la vatra.
Astfel, la Poienari si Ghioroiu venea o data, de doua ori pe sapatamana, sanitarul Dulbastru care avea cunostinte de pe front, iar in satele comunei Stirbesti consultatiile erau rezolvate partial de medicul de plasa de la Balcesti ( medicul Vancu). In anul 1940 in statistici apare ca moase comunala la Srtirbesti, moasa Oprisan, iar in 1942, la Ghioroiu, a venit o moasa din Romanati care, prin casatorie, devine moasa Filip Elisabeta. Din 1950 se infiinteaza dispensarul uman (pentru cele 3 comune) cu sediul in satul Stirbesti avandu-l ca medic pe dr.Popescu Pantelimon, originar din Fratila, judetul Dolj. Primul local de dispensar in satul Ghioroiu, cu medici si asistente de specialitate, se construieste in anul 1975. Ulterior, s-a construit punct sanitar si la Stirbesti. In prezent, in localitate functioneaza doua cabinete medicale, unul in satul Ghioroiu, iar celalalt in satul Stirbesti, ambele avand cate un medic, ajutati de cate o asistenta medicala.
Monumente
In centrul localitatii, la umbra unui stejar secular, a fost cladit in cinstea eroilor localitatii, in anul 1927, monumentul eroilor neamului cazuti in primul razboi mondial. In anul 1946, in varful edificiului, a fost atasat un vultur din bronz, iar in anul 2008, intreg monumentul a fost restaurant.
Biblioteci
Prima biblioteca consemnata pe raza localitatii a fost Biblioteca Parohiala Ghioroiu, infiintata in anul 1913, care detinea un numar de 156 volume.
Asociatii si firme
Pe raza localitatii isi desfasoara activitatea 15 agenti economici , dintre care cu capital privat 14 unitati si proprietate de grup, 1 unitate.
De asemenea, functioneaza si o brutarie (AF Ghita, infiintata in anul 2005).
Traditii, obiceiuri, mestesuguri
O zona foarte bogata in traditii si obiceiuri cu iz folcloric, dovada perpetuarii din cele mai vechi timpuri a tot ce a fost frumos si util. Avand in vedere amploarea acestora, le clasificam in 3 categorii:
-obiceiuri legate de viata omului: la nastere, casatorie, moarte, ursitul, ridicatul la grinda, retezul motului, bocetul, etc.
-obiceiuri din timpul anului: de iarna (colindul, steaua, plugusorul, sorcova, caprita); de primavara (dragobetele); de vara (paparuda); de toamna (clacile).
-obiceiuri disiminate: constructia caselor, aratul, culesul viei, boli, descantece si hora.
Mestesugurile au fost in mod deosebit legate de agricultura si cele casnice. Dintre acestea amintim: fieraria, potcovaria, dulgheria, zidaria, dogaria, tamplaria, olaritul care fac parte din categoria mestesugurilor barbatesti si tesatoria, torcatoria si cusutul , mestesuguri femeiesti.
Personalitati ale localitatii
Dumitru Simulescu- nascut la 25 octombrie 1912 in satul Ghioroiu, Ministrul Transporturilor si Telecomunicatiilor. De numele domniei sale se leaga electrificarea si radioficarea localitatii, precum si pietruirea soselei Balcesti – Poienari in anul 1957.
General –locotenent Constantin Oprita – nascut la 3 martie 1927 in satul Poienari- contributie importanta in Armata Romana indeplinind inalte functii de raspundere pana la ministru adjunct si membru al consiliului de conducere al Ministerului Apararii Nationale.
Colonel Gheorghe Constantinescu-nascut la 14 iulie 1926 in satul Stirbesti –fost atasat militar al Romaniei in Italia, Cehoslovacia si Vietnam.
Ing. Marin Predoiescu –nascut in satul Ghioroiu la 31 mai 1915- absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti, profesor universitar, a publicat mai multe tratate legate de imbunatatiri, modificari, inventii si inovatii in tehnica de forare. Se distinge si prin elaborarea de tratate de trigonometrie in domeniul de specialitatate.
Ilie Cioarta –nascut la 17 februarie 1942 in satul Mierea, absolvent al Institului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” Bucuresti – pictor. A debutat in anul 1968 la binala de pictura. A avut expozitii in saloanele de grafica din tara si strainatate, la Praga, Sofia, Budapesta, Varsovia.
Ion Folescu- nascut la 6 ianuarie 1908 in satul Cazanesti, cunoscator al limbilor si scrierilor vechi ( latina, slavona, chirilica). Studiaza documente inedite si intocmeste lucrarea “Satele de pe Valea Pestenei” , publicata postmortem ( 18 august 1992).
Marin Stanciu – poet- nascut la 18 februarie 1914, in satul Herasti, autor de lucrari in care canta dragostea omeneasca, anotimpurile si altele in diferite reviste ale timpului: “Cele trei Crisuri”, “Tribuna tineretului”, “Prometeu”, “Renasterea”.
Ion Pasol- foclorist, publicist, nascut la 3 septembrie 1940 in comuna Danciulesti, judetul Gorj, stabilit in urma casatoriei in Ghioroiu, absolvent al Facultatii de Istorie-Geografie Craiova si al Facultatii de Geologie-Geografie Bucuresti. Cetatean de onoare al localitatii Melinesti si membru al Folcloristilor Valceni inca de la infiintare, desfasoara o bogata activitate de culegator de folclor (“Focaritul in Oltenia”, scrisa in colaborare cu I.St.Lazar). Colaborator la ziarele “Inainte”(Craiova), “Orizont” (Rm.Valcea), “Cuvantul libertatii” (Craiova) si “Terra” si autor al lucrarilor : “Monografia comunei Ghioroiu”, “Flori pe dealul Oltetului”, “Fiii satului” (impreuna cu scriitorul Marin Voican –Ghioroiu). Redacteaza lucrarea “Conacul feudal de la Negoiesti- trecut si prezent”.
Ing. Matei (Dem) Dumitru, scriitor- nascut la data de 10 septembrie 1927 pe plaiuri valcene, in satul Ghioroiu, membru al Societatii Scriitorilor Olteni din Craiova, cu o prodigioasa activitate publicistica. Din lucrarile elaborate: “Prin tara oazelor cu palmieri”, “Destinul”, “Satul romanesc si al sau trecut”, “De-ale Pesenilor…”( piesa de teatru), “Quo vadis…Homini” si “Ganduri”.
Voican Marin- nascut la 1 aprilie 1941 in satul Ghioroiu, absolvent al Academiei de Studii Economice Bucuresti, scriitor si compozitor. A publicat urmatoarele opere: “Cununi de flori”, “Amintiri din carciumioara”, “ Inima de mama”, volumele I,II,III, “Fiii satului” (impreuna cu prof.Pasol Ion), “Cununi de flori pentru eroi”, “Dragoste- am cules din flori”, “Timpului i-as plati bani”. Piese de teatru: “Speranta”, “Focul”, “Deznadejde si credinta”, “Poetul si regina”, “Experimentul diabolic”. A compus muzica si versurile pentru urmatoarele albume: “In poiana la Oltet”, “De-ar fi dorul fan cosit”, “Din cuvinte am sadit flori”.

Bibliotecar,
Iosiv Predescu 28.04.2010

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu